Am vrut să scriu despre subiectul în cauză de multă vreme - şi mă bucur că n-am facut-o până acum dat fiind faptul că abundenţa de exemple din ultima vreme a confirmat cele ce voi adăuga mai jos.
Societatea actuală permite un acces la varii medii în varii moduri - afirmaţia nu se vrea în mod expres un adevăr general, ci mai degrabă o propoziţie adevărată în aproximativ 80% din cazuri - cu alte cuvinte, accesul la cultură este în cele mai multe cazuri la îndemâna oricui, cititul este limitat poate doar de preţurile absurde ale cărţilor în librării dar şi al lipsei timpului. Însă amândouă consecinţele sunt discutabile - problema preţului poate fi rezolvată printr-o excursie la bibliotecă, iar lipsa timpului poate fi din nou adujstată.
Lipsa capacităţii de asimilare este o consecinţă a societăţii actuale – paradoxal, şi al volumului imens de informaţii. Sensul cuvântului asimilare este acela de a transforma în propria substanţă materiile nutritive introduse în organism – în cazul acesta – a trece o idée prin propria scară de valori. Lucru care de cele mai multe ori nu se întâmplă. Este un lucru ştiut, că încă de la cele mai fragede vârste individul este învăţat să ia de bună ce scrie pe caiet pentru că o serie de explicaţii ar fi probabil mult prea complexe, dar şi din comoditatea pedagogului. Mai târziu, când deja se poate vorbi despre o capacitate de distincţie în individ ne confruntăm cu acel fenomen de copy+paste de care iar, am discutat anterior. De unde şi lipsa capacităţii de asimilare, în detrimentul creşterii gradului de superficialitate.
Un exemplu concret poate fi un număr de recenzii citite recent care par să se învârtă în jurul subiectului, dar nu-l ating niciodată şi fac referire la cartea în cauză de parcă nici nu ar fi vorba de ea. În schimb domină o serie de fraze/paragrafe ce pot fi cu siguranţă eliminate, consecinţa fiind în jur de două sau trei propoziţii care vorbesc într-adevăr despre cartea în cauză. Partea amuzantă (şi surplusul de superficialitate) intervine abia între acele paragrafe, pline de neologisme, sau cu nişte cuvinte ce respectă regula “nici nu ştiu ce-i ăsta, da’ îmi place cum sună” ce vor încurca în cele mai multe cazuri cititorul. Argumentările se fac haotic, fără un fundament suficient (de cele mai multe ori fundamentul lipsind cu desăvârşire) iar citatele menite în teorie să susţină ceva sunt şi ele, atârnate în cadrul recenziei ca rufele pe sârmă.
Discuţia pe baza acestor tipuri de recenzii poate continua mult însă, cu riscul de a mă repeta, este menită doar a servi ca exemplu pentru lipsa de asimilare.
Concluzia este simplă şi la îndemâna oricui – lipsa asimilării corectă a informaţiilor este pretutindeni – se vede inclusiv printre tinerii care adoptă idei filosofice de-a gata, doar pentru că au fost scrise/spuse de Cioran sau Nietzesche fără posibilitatea de a fi puse sub semnul întrebării în vreun fel sau altul.
// Tom Petty and the Heartbreakers - Into the Great Wide Open
Sabina
