2007 November « Scrapbook

sau “Cum eşti mai cul dacă eşti analfabet”

Cu toate că titlul are tendinţa de a suna uşor pompos, articolul în sine se referă la exact opusul acestui concept. De la apariţia internetului încoa, sau mai degrabă, de la apariţia internetului pe scară largă, pentru fiecare Ghiorg şi Vasile, şi-au făcut apariţia fenomene şi fenomene. Luându-le pe rând, avem mult prea cunoscutul fenomen al ircismului continuu, subiect ce în ciuda faptului că ar putea părea epuizat până la momentul actual, nu este. Nu vorbesc de banalele “k” şi “np” şi alte prescurtări universale ce pot fi tolerate cu uşurinţă, fără a periclita posibilitatea oricui de a înţelege un anumit text. Însă, există varianta paragrafelor măcelărite de d, c, dak, park, shi (întrebare deja clişeu aici - ce rost are h-ul în momentul în care este adăugat în cuvânt, în timp ce măcar celelalte au scuza scurtării timpului de scriere) dar şi altele de acelaşi tip. Mi-ar fi greu să încropesc un translator IRC - Român mai mult pentru că fiecare individ mai cool îşi găseşte o prescurtare (lungire(?)) mai inedită a unui cuvânt.

Greşelile în limbă la ora actuală, printre majoritatea tinerilor (evident, nu numai) sunt de un număr deja îngrijorător dat fiind faptul că de cele mai multe ori e vorba de elevi de liceu, elevi care dau sau au dat bacalaureatul, însă nu ştiu a vorbi nici până în momentul curent. Atunci, ircismul constant, dovadă a kewlness-ului, îşi face loc rapid printre numeroasele lacune ale individului, dovedindu-i încă o data lipsa desăvârşită de cultură (ce cultură mai e şi aia, în care dezacordurile sunt la ele acasă - scoatem din discuţie cultura becaliană).

Revenind la bun simţ, o întrebare validă ar fi ce legătură au una cu alta. Ircismul şi messengerul, blogul, forumul sau alt mijloc prin care se comunică o informaţie de orice tip. Bunul simţ este în legătură cu ircismul printr-un element simplu - receptorul, sau individul ce citeşte blogul/im-ul din fereastra de messenger/reply-ul de pe forum. Ircismul, pseudo-element de argou, ajunge să enerveze de multe ori un cititor oarecare prin simplul fapt că într-un paragraf de genul, măcelărit de numărul mare de prescurtări nu se înţelege mai nimic, şi ideea - poate bună se poate duce liniştită pe apa sâmbetei dat fiind faptului că cel mai probabil butonul de close va fi mai aproape de cititor decât sfârşitul paragrafului/textului. Şi dacă lucrurile stau aşa pentru texte de o anumită lungime, nu stau cu mult diferit nici în populara ferastră de messenger. Scriitorul neînţelegibil va genera aceeaşi frustrare în receptorul mesajului, consecinţele fiind evidente.

O lege a comunicării spunea că mesajul trebuie să fie propagat în aşa fel încât acesta să fie înţeles cât mai bine de receptor (excluzând posibilitatea receptorului să fie tare de cap). Această lege a comunicării, ea însăşi generând simpla regulă de bun simţ de mai sus.

Acelaşi lucru se aplică şi pentru dezacordurile neruşinate, ortografia proastă, şi folosirea sensurilor în contexte greşite. Dându-se recentele lupte prin blogosferă apropo de diacritice, eu înclin să rămân la părerea că diacriticile pot rămâne la statutul de opţionale în majoritatea cazurilor, acestea nefiind în mod express legate de o greşeală cât de un handicap al tastaturii (pentru un neobişnuit cu tastatura românească, a scrie un întreg post în română poate genera o pierdere de timp). Ca să nu mai adăugăm ca poate şi în cadrul simplului schimb de mesaje cu un client de instant messaging diacriticile pot fi din nou, o pierdere de timp, lipsa lor arareori generând neînţelegeri la nivel semantic.

Bineînţeles, acesta este doar un aspect al bunului simţ în dimensiunea virtuală, o parte a doua urmând să o completeze pe aceasta.

# Kraftwerk - Das Modell

Data trecută când am ajuns în berăria în cauză, la prima ediţie a Schimbului de Cărţi ieşean, am zis că vom fi nu prea mulţi oameni, deci cei şase ce au fost data trecută au reprezentat o formaţie relativ ok, în a doua tură a aceluiaşi eveniment am ajuns cu unul mai puţini. Cei din Sage au hotărât să ne ţină întâi în ploaie primele 40 de minute, ulterior ediţia devenind una plăcută, cu discuţii aprinse despre literatură, sistemul educaţional de astăzi, informatică, pc-uri, pisici şi alte cele. S-au schimbat aceleaşi cărţi ca şi data trecută, în speranţa că data viitoare, dacă ieşenii nu vor fi prea speriaţi de zăpada înaltă ce (nu) se va aşterne o dată cu ediţia din decembrie, şi nu vor invoca cele 1222 motive pentru a nu veni, va fi o ediţie mai bogată în oameni şi idei.

Cu alte cuvinte, am fost: