sau “Cum eşti mai cul dacă eşti analfabet”
Cu toate că titlul are tendinţa de a suna uşor pompos, articolul în sine se referă la exact opusul acestui concept. De la apariţia internetului încoa, sau mai degrabă, de la apariţia internetului pe scară largă, pentru fiecare Ghiorg şi Vasile, şi-au făcut apariţia fenomene şi fenomene. Luându-le pe rând, avem mult prea cunoscutul fenomen al ircismului continuu, subiect ce în ciuda faptului că ar putea părea epuizat până la momentul actual, nu este. Nu vorbesc de banalele “k” şi “np” şi alte prescurtări universale ce pot fi tolerate cu uşurinţă, fără a periclita posibilitatea oricui de a înţelege un anumit text. Însă, există varianta paragrafelor măcelărite de d, c, dak, park, shi (întrebare deja clişeu aici - ce rost are h-ul în momentul în care este adăugat în cuvânt, în timp ce măcar celelalte au scuza scurtării timpului de scriere) dar şi altele de acelaşi tip. Mi-ar fi greu să încropesc un translator IRC - Român mai mult pentru că fiecare individ mai cool îşi găseşte o prescurtare (lungire(?)) mai inedită a unui cuvânt.
Greşelile în limbă la ora actuală, printre majoritatea tinerilor (evident, nu numai) sunt de un număr deja îngrijorător dat fiind faptul că de cele mai multe ori e vorba de elevi de liceu, elevi care dau sau au dat bacalaureatul, însă nu ştiu a vorbi nici până în momentul curent. Atunci, ircismul constant, dovadă a kewlness-ului, îşi face loc rapid printre numeroasele lacune ale individului, dovedindu-i încă o data lipsa desăvârşită de cultură (ce cultură mai e şi aia, în care dezacordurile sunt la ele acasă - scoatem din discuţie cultura becaliană).
Revenind la bun simţ, o întrebare validă ar fi ce legătură au una cu alta. Ircismul şi messengerul, blogul, forumul sau alt mijloc prin care se comunică o informaţie de orice tip. Bunul simţ este în legătură cu ircismul printr-un element simplu - receptorul, sau individul ce citeşte blogul/im-ul din fereastra de messenger/reply-ul de pe forum. Ircismul, pseudo-element de argou, ajunge să enerveze de multe ori un cititor oarecare prin simplul fapt că într-un paragraf de genul, măcelărit de numărul mare de prescurtări nu se înţelege mai nimic, şi ideea - poate bună se poate duce liniştită pe apa sâmbetei dat fiind faptului că cel mai probabil butonul de close va fi mai aproape de cititor decât sfârşitul paragrafului/textului. Şi dacă lucrurile stau aşa pentru texte de o anumită lungime, nu stau cu mult diferit nici în populara ferastră de messenger. Scriitorul neînţelegibil va genera aceeaşi frustrare în receptorul mesajului, consecinţele fiind evidente.
O lege a comunicării spunea că mesajul trebuie să fie propagat în aşa fel încât acesta să fie înţeles cât mai bine de receptor (excluzând posibilitatea receptorului să fie tare de cap). Această lege a comunicării, ea însăşi generând simpla regulă de bun simţ de mai sus.
Acelaşi lucru se aplică şi pentru dezacordurile neruşinate, ortografia proastă, şi folosirea sensurilor în contexte greşite. Dându-se recentele lupte prin blogosferă apropo de diacritice, eu înclin să rămân la părerea că diacriticile pot rămâne la statutul de opţionale în majoritatea cazurilor, acestea nefiind în mod express legate de o greşeală cât de un handicap al tastaturii (pentru un neobişnuit cu tastatura românească, a scrie un întreg post în română poate genera o pierdere de timp). Ca să nu mai adăugăm ca poate şi în cadrul simplului schimb de mesaje cu un client de instant messaging diacriticile pot fi din nou, o pierdere de timp, lipsa lor arareori generând neînţelegeri la nivel semantic.
Bineînţeles, acesta este doar un aspect al bunului simţ în dimensiunea virtuală, o parte a doua urmând să o completeze pe aceasta.
# Kraftwerk - Das Modell
Sabina
O să-mi permit să fiu un pic avocatul diavolului. Precizez de la început că sunt tare stresat să nu fac greşeli, ma încăpăţânez să folosesc diacritice şi nimic nu m-ar face mai sigur pe “alfabetismul” meu decât un mic îndreptar ortografic online
Dar toate acestea sunt rezultatul direct al influenţelor pe care le-au avut asupra mea doi dascăli de excepţie care s-au luptat cu mine şi cu colegii mei.
Nu le caut scuze. Dar să nu uităm că vorbim de puşti bombardaţi de ştiri care sunt adevărate colecţii de erori gramaticale, înconjuraţi aproape numai de “personalităţi” care nu pot să lege două cuvinte între ele, îngropaţi într-o lume a scrisului rapid (că deh… SMS-ul are un număr finit de caractere) şi fără nici un fel de îndrumare din partea unor dascăli cu mult prea prost plătiţi pentru a mai avea vreo motivaţie. Cum am putea să avem pretenţii?
Este adevărat că sunt drumuri pe care ţi le croieşti singur. Dar mai sunt şi drumuri pe care trebuie să te trimită cineva ca să le găseşti…
Normal că putem vorbi de excepţii, din când în când şi eu mai pun o prescurtare două în mesaje ca să iasă la număr caracterele, dar important e să nu devină o obişnuinţă. Problema nu e incipitul în sine, influenţa - ci trezirea ulterioară, că totuşi scrisul teoretic nu este standardizat la nivelul irc-ului şamd.
Nu vreau sa par carcotas (desi sunt), dar cred ca ar trebui revizuita propozitia “Scriitorul neînţelegibil va genera aceiaşi frustrare în receptorul mesajului” - cred ca “neinteligibil” si “aceeasi” merg putin mai bine. Acestea fiind spuse, sunt total de acord cu ideea din spatele articolului. Pe vremea mIRC-ului, obisnuiam sa-i trec in lista de Ignore pe toti cei care se rupeau in figuri cu prescurtari idioate - intotdeauna am urat “k”-ul si nu am inteles lipsa de consistenta in prescurtari, unele fiind, dupa cum bine ai precizat, alungiri inutile (de genul “nop”, “dap”, “shi”, “tzi” etc.) Ce ma deranjeaza enorm este faptul ca am inceput sa sesizez de-acum celebrele greseli de tipul “sa fi cuminte!”, “zii”, “cei trei monstrii erau urati”, “a fii sau a nu fii” (si lista poate continua) si in subtitrarile oficiale de pe posturile TV sau chiar si la cinema! (e.g. plaza multiplex). De aici putem specula ca prea-iubita noastra limba materna a apucat-o deja pe apa sambetei… si e pacat!
Deşi eşti, dar constructiv . Însuşi criticul e demn de critică
Cu nop sau dap nu văd o problemă directă. Sunt suportabile comparativ cu altele.
Poate exista salvare…
http://stupidfilter.org/main/
Ah, să sperăm
de atatea ori mi-am schimbat parerea despre cineva cunoscut irl dupa ce am vorbit pe net… daca nu poti sa scrii macar aproximativ corect in romana, nu cred ca avem destule in comun sa fim amici. nu cer diacritice si cunostinte despre exceptiile exceptiilor gramaticale, dar macar regulile de bun simt.
gandindu-ma la cazul meu, are corwin dreptate. am avut un prof de romana care ne-a terorizat in generala, dar visez gramatica si acum.
Pe mine profa de română din generală nu m-a terorizat cu gramatica în mod deosebit, dar să fiu sinceră, mi-a fost un pic dor de gramatică în liceu, şi cred că ar fi prins bine, măcar newbie-lor ăstora ai vorbitului în limba română