Nu mai obişnuiesc să o dau în englezisme cu fiecare post cum făceam odinioară, dar postul de faţă face excepţie - titlul e “furat subtil” de la Supertramp şi pusă “creaţie” recentă în coadă pentru susţinerea titlului, cumva.
Dacă ai sta odată să asculţi gălăgia şi larma, isteria tuturor te-ai simţi claustrat chiar şi în primele momente, şi totuşi nu suporţi să-i nu-i auzi deloc.
Dai mai tare muzica în speranţa că o să acoperi zgomotul. Ceilalţi dau şi ei muzica mai tare ca s-o acopere pe a ta. O dai din nou mai tare. Toată lumea îşi cumpără boxe din ce în ce mai mari. E ca într-o cursă a înarmărilor. N-o să câştigi doar cu o groază de note înalte.
Aici nu e vorba despre calitate ci despre volum. (…)
Oamenii ăştia obsedaţi de muzică… Alergici la linişte…
Nimeni nu vrea să-şi recunoască dependenţa de muzică. Pur şi simplu nu se poate. Nimeni nu e dependent de muzică, de televizor sau de radio. Însă tot timpul avem nevoie de mai mult, de mai multe programe, de un ecran mai mare, de mai mult volum. Nu suportăm să trăim fără toate astea, dar nu, nimeni nu este dependent.
Putem s-o oprim când vrem, sigur că da. (…)
Oamenii ăştia obsedaţi de distracţie… Alergici la concentrare…
Supertramp - Even in the Quietest Moments
Sabina
0 Responses to “Even in the quietest moments”