Studiu de caz.
Nu, nu scriu despre scandalul dintre bloagari şi jurnalişti, unde se ceartă toţi de prea mult liber. Ci general vorbind, reiau unul din subiectele mai vechi / populare d-aici.
Aşadar, blogger-ul este ownerul unui blog (clar). Dar aparent, mulţi dintre bloagări (care au un blog), habar n-au ce e un blog. (Dincolo de definiţia banală de web log aka jurnal online bla bla) - strict metoda administrativă, cum să scrii pe blog, pentru cine. Da, ok, perfect de acord e blogul tău, şi scrii ce vrei pe el. Ai libertate maximă (evident, sunt anumite constrângeri, dar nu-i de parcă ai scrie la ziar). Dar unii sunt pur şi simplu penibili.
Este cazul blogger-ului care habar n-are “de ce scrie”, dar scrie. Nu chestii de interes public. Tot felul de păreri personale bizare. Şi nici asta nu e culmea penibilităţii. Ci în momentul în care începi să vrei cât mai mult trafic. Traafic. Un fel de spam mai politicos. Scriam despre asta şi mai demult - e o modă. Aparent, pentru unii, termenul de blog înseamnă că eşti deeper in the IT area. Şi când subiectele reprezintă nivelul intelectului la unii, de zici că ai dat accidental peste review-uri din playboy, te lămureşti după primul read, close tab, and that’s that.
Altfel, mai este şi cazul blogger-ului care scrie din ură faţă de orice, atitudinea de God mode on. Presărat cu fiecare problemă personală avută vreodată, văzută prin prisma situaţiei respective. Honestly, habar n-am care şi cum e mai penibil în final.
Blogosfera devine un caz select de hi5. Zic select pentru că dacă pe hi5 este imposibil să găseşti ceva util / cu rost, în blogosferă ai o şansă de aproximativ de 10% ( “Deci 9 din 10 bloguri sunt inutile, lipsite de informaţie şi ocupă spaţiu-n blogosferă dijaba? Da!” )
Now playing: Tom Petty and the Heartbreakers - Learning to Fly
Sabina
