Scrapbook

Nu mai obişnuiesc să o dau în englezisme cu fiecare post cum făceam odinioară, dar postul de faţă face excepţie - titlul e “furat subtil” de la Supertramp şi pusă “creaţie” recentă în coadă pentru susţinerea titlului, cumva.

Dacă ai sta odată să asculţi gălăgia şi larma, isteria tuturor te-ai simţi claustrat chiar şi în primele momente, şi totuşi nu suporţi să-i nu-i auzi deloc.

Dai mai tare muzica în speranţa că o să acoperi zgomotul. Ceilalţi dau şi ei muzica mai tare ca s-o acopere pe a ta. O dai din nou mai tare. Toată lumea îşi cumpără boxe din ce în ce mai mari. E ca într-o cursă a înarmărilor. N-o să câştigi doar cu o groază de note înalte.

Aici nu e vorba despre calitate ci despre volum. (…)

Oamenii ăştia obsedaţi de muzică… Alergici la linişte…

Nimeni nu vrea să-şi recunoască dependenţa de muzică. Pur şi simplu nu se poate. Nimeni nu e dependent de muzică, de televizor sau de radio. Însă tot timpul avem nevoie de mai mult, de mai multe programe, de un ecran mai mare, de mai mult volum. Nu suportăm să trăim fără toate astea, dar nu, nimeni nu este dependent.

Putem s-o oprim când vrem, sigur că da. (…)

Oamenii ăştia obsedaţi de distracţie… Alergici la concentrare…

Supertramp - Even in the Quietest Moments

Din când în când mai dau cu subsemnatul să mai scriu ce-am mai făcut (ce-o să mai fac). Astfel, deşi munca şi învăţatul nu par să fie prietene cu timpul liber am următoarele:

1. Schimb de cărţi Braşov - Primele două ediţii, cel puţin satisfăcătoare din punct de vedere al numărului de participanţi, dar numa bune din punct de vedere al discuţiilor. În mare parte exact de ce-mi era mie dor de la SdC-ul de Bucureşti de anul trecut.

2. SdC Bucureşti? - Dacă tot vorbeam mai sus despre asta, m-am gândit să ajung pân-acolo la următoarea ediţie, poate-mi mai văd cartea de anul trecut p-acolo (am dus Julian Barnes - Iubire, etc la vreo 22 de ore după ce o cumpărasem numa să nu mă duc cu mâna goală)

3. Câteva update-uri la categorii - voi posta la un anumit interval cărţile care mi-au plăcut care m-au lăsat cu o impresie mai mult decât plăcută, şi care pur şi simplu merită citite, în opinia mea cel puţin. În aceiaşi notă acelaşi lucru va fi valabil şi pentru filme

4. Photoblog - sau dacă vreţi, site cu update-uri constante dar strict cu fotografie, nu neaparat un jurnal foto cât mai degrabă pe post de prezentare (având bineînţeles cele mai bune poze, nu orice point and shoot). Chit că am promis de vreo douăzeci de ori că-mi iau domeniu şi pun site pe el, cel mai probabil până la mijlocul lunii viitoare totul va fi gata

5. Din fericire, aflu ieri că Evgeni Plushenko ajunge la noi în ţară luna viitoare - şi am de gând să-mi iau bilet. Deci minunat :-D. Pentru mai multe detalii, click: link. Şi pentru un mic preview a ce face el de obicei link pe youtube, aici. Cu ocazia asta îl recomand audierea lui Edvin Marton.

6. Altfel, în weekendul 29-31 martie voi în Braşov, iar în weekendul imediat următor la Bucureşti (pentru schimbul de cărţi, dar nu numai).

7. Şi că veni vorba de fotografie la unul din punctele anterioare, un mic update la seriile postate p-aici:

Desigur, seria completă poate fi găsită aici:  click.

#Edvin Marton - Irish

În ultima vreme, mi s-a spus de multe ori că în ciuda faptului că am spus că voi scrie mai mult pe blog, n-am făcut-o. Între timp, am redescoperit un alt mod de exprimare a ideilor. Într-un mod în care n-am mai făcut-o de mult, aşadar, ultimele fotografii făcute, cu o tentă mai conceptuală decât cu ce am obişnuit vizitatorul până acum. [click pentru a mări pozele]

# Mike Oldfield - The Complete Tubular Bells

Dacă la un moment dat scriam că pare din ce în ce mai greu pentru un număr mare de oameni să nu se comporte ca la meciul echipei-dezastru de fotbal a oraşului sau de parcă ar fi într-un videoclip ieftin de rapperi, m-am lămurit că totuşi lucrurile nu stau întotdeauna aşa. Că sunt oameni care se pot comporta civilizat la un concert, dar în acelaşi timp există şi o oarecare confirmare a faptului că românului în general îi e greu să facă ceva calumea cap-coadă.

Ce tot încerc să introduc e de fapt un review al concertului celor de la Prodigy în Piaţa Mare la Sibiu în 31 decembrie 2007 - ultima zi de Capitală Culturală Europeană a Sibiului, şi nu numai. Dacă performanţa celor de la Prodigy era într-o anumită masură predictibil-bună, eh, reacţia publicului m-a făcut să mă mai gândesc o dată la ce-am scris atunci. Iniţial, concertul anunţat pe data de 30 decembrie a fost amânat pentru 31 decembrie din motive tehnice şi meteorologice, ceea ce a făcut concertul lor să fie îngrămădit în aproximativ 50 de minute, când iniţial fuseseră anunţate 2 ore. Altfel, concertul începe pe măsura aşteptărilor, se introduc prin Breathe, în continuare interpretând Molotov Bitch, Firestarter, Poison, o parte din Diesel Power, Voodoo People, Spitfire şi reluând la final o parte din Breathe.(dacă am uitat ceva, lăsaţi un mesaj)

Trecând peste sumar, despre concert se poate vorbi mult şi bine - faptul că a fost pus bine pe picioare de tehnicieni nemţi care au făcut treaba aşa cum ar trebui făcut la orice concert (sonorizare impecabilă, nici cea mai mică problemă - Tehnicieni români, aveţi ceva de învăţat de aici?) şi nu ca mizeriile de sound-uri oferite de concertele gratuite Cosmote. Comparaţia are limitele sale, desigur, Concertele Cosmote nu erau sponsorizată de Uniunea Europeană, erau bazate pe ideea popularizării brandului, şi alte amănunte de marketing. Singura scuză - erau gratuite. Cazul celor de la Prodigy - concert în stradă, deschis oricui se plictisea sau chiar vroia să-i asculte. Dincolo de asta, concluzii se pot trage multe.

În afară de partea strict tehnică se mai poate vorbi şi despre comportamentul publicului. În ciuda faptului că s-a interzis accesul cu sticle în Piaţa Mare, au existat acei câţiva Gigei cărora li s-a părut cel puţin interesant să arunce cu o sticlă-două. Însă pe lângă micul incident, nimic ieşit din comun. Lume organizată, dansând în propriu-i pătrăţel fără să simtă nevoia să se arunce în individul de lângă, din spate, din faţă etc. şi care nu simţea nevoia să urle în ultimul hal “oemefge prodiji”. Nu încerc să găsesc un de ce al situaţiei, prefer doar să mă bucur din când în când de triumful raţiunii (oricât de mic) asupra barbarului, grotescului şi a binecunoscutei idioţenii specifice masei.

Am menţionat anterior, se poate vorbi mult şi bine pe temă, dar n-are rost. Uploadez o serie de poze de la concert, ce vorbesc de la sine. Click pentru a mări pozele.

(c) ~ Sabina Munteanu 2007- 2008

#The Prodigy - Breathe

(Blog încă în lucru)